patul mi se lipește de oase. nu mă ridic. respir cu tot cu grilajul din fier forjat.

îmi amintesc mâinile tale scoțând din mine dragostea ca dintr-o fântână.
mi-e sete.
setea urlă. setea îmi arde creierul. setea îmi mușcă buza.
mă iubesc cu setea mea de tine. nu mă iubesc singură.
tu nu știi cum e asta
tu nu știi cum e să ai o pătură în carouri în loc de piele. nu știi cum e la dușuri.
cum e să te trezești cu moartea în mâini și să nu știi unde s-o lași.

mi s-a topit și ziua asta în piept. ziua e un tren intercity care nu oprește aici.

las un spațiu între clipe ca între vagoane. nu plâng. tristețea nu-mi trebuie pentru plâns. îmi trebuie ca să te văd.

gândul meu are o consistență ciudată.

noaptea mă pierd undeva între perete și calorifer. nu mă cauți niciodată. într-o primăvară în zori mă găsește tanti G și mă așează cu grijă în spațiul tău gol.