afară în dreptul ferestrei ciripesc niște fete
roz verde galben și foarte puțin negru
în tălpile pantofilor cu broderie turcească
mănâncă înghețată fumează și vorbesc despre ei
cei distanți cei apatici cei tandri
dar nu trag cu urechea
nu

ziua aceasta începe cu zgomot de cheie
foșnet de saci menajeri și mături pe hol
cineva curăță ace de brad o femeie
cumpără un sicriu la un metru jumate
de ușa mea ce ironie că stăm aici
dar nu îmi vine să plâng
nu

azi noapte zidurile păreau dintr-o data setoase
când m-am trezit îmi picura în palma
un tablou s-a desprins a căzut fără zgomot era
despre ce e mai frumos la adela
genele înnegrind cu o nuanță azurul
dar nu am moștenit asta
nu

departe scrâșnesc niște frâne aproape dinții
lui michal iese discret afară își
stoarce de lacrimi tot sufletul
ca pe un burete șiridică din umeri
pentru el lumea azi s-a făcut incoloră
dar nu vreau să știu de ce
nu

și-i prea tare marginea patului
și-i prea accidentată odaia
covorul a dispărut fără urmă
probabil ca să nu mă împiedic

ceasul strigă încet după mine
dar cucul nu iese
pereții sunt oblici
și nu

ajung

la taste

mai târziu mă înghite strada

_______
Copyright Adela Setti