camera aceasta e închisă. pentru cutii.

lucrurile se luptă între ele pe tăcute.

fiecare se teme de cerșetorul din colț de mâna lui lipicioasă de nara lui avidă. și de oser

fiecare vrea să ajungă pe raftul proaspăt dat cu lac
ca o unghie de goth queen. recuperat pentru posteritate. cu memoria vocilor atingerilor privirilor care l-au umplut.

camera pulsează rar. un țesut canceros într-un corp încă liber de teamă durere tentație.

lucrurile viermuiesc sub coaja ușii închise cu cheia. ușa transpiră acid. o urmare sau alta.

noaptea cutiile dorm inocente. înscrise cu fragil căptușite cu atlas. memoria e o bijuterie în coroziune.

când le răsturnăm ies din ele fantome tremurătoare. știu bine că aici nu e loc pentru lacrimi. se abțin cât pot surâd cât știu de bine. doar le-om păstra.

nu rămâne nimic. de la un punct chiar unul din noi va pleca.

într-o cutie mai mare.

_______
Copyright Adela Setti