Se scurg secundele ca frunzele pale
după bruma ce-a îngropat astă-noapte
ultimii pași ce-i număraserăm împreună
după o țigară fumată pe fugă
Mă uit la ceasornic clipă de clipă
nu dăngăne și nu are un cuc să-mi anunțe
timpul de dus
număr firele de păr (sau de praf?!) căzute
peste tastatura tăcută și ea
aș scrie un rând, să îți șoptesc că plec
dar claxonul taxiului mă cheamă spre freamăt
spre alți pași, prea mulți și prea grei și...
Da, am întârziat!
Mă credeam plecată deja...

3 octombrie 2007