au sosit în zori. nu ne-au spus nimic. ne-au pus doar să răspundem la două întrebări. amândouă începeau cu de ce. am știut din primul moment că la asta nu puteam să răspund.

de-aia

au notat ceva în dosar. ne-au privit și din spate cum târam pijamalele lungi. halatele albastre ni se lipiseră de trupuri. păream niște porumbei foarte bătrâni care înghițiseră cerul.

apoi au tras o concluzie. eu nu am înțeles mai nimic. cred că nu mă interesa prea mult. afară ploua și niciun porumbel nu mai ciugulea din norul greu prăbușit pe acoperiș.