Azi am fost pe deal.
Norii, îmbrăcați în fum de cer, se certaseră și se îmbulzeau către un orizont pe care soarele doar își bănuia prezența.
Brazde reci, plângăcioase, se îmbrânceau către drum, împingându-l spre pădure.
Pădurea, bătrână, nu prindea jocul, nici povestea.
Am pieptănat cu palmele pletele unei coline de-un auriu adus din basme
și-am îmbrățișat pământul. Am sorbit aerul rece și m-am contopit cu timpul.
Dacă veți merge pe acolo o să simțiți cum îmi bate inima.
Am lăsat-o dealului cu împrumut.