și ce dacă a trecut atâta timp
asta nu schimbă nimic
în ani
gândurile tale rămân mereu imature
ca niște plozi retardați
iar tu o să fii mereu
același coș de gunoi
în care s-a aruncat demult
un suflet mic
de unică folosință
doar pigmentul ți se mai retrage din păr
ca mercurul în termometrele bocnă

rulez cu 180 la oră
aerul rece îmi sculptează plămânii
respir prin niște
globuri de cristal
agățate de crengile venelor

un iepure se zdrobește sub roți
din întâmplare sau
cum zic englezii
by chance deci din șansă
mă șterg la ochi repede
zâmbesc
la gândul că-n locul lui
ai fost tu