agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5155 .



Jurnal
personals [ ]
1935 - 1944 (continuare I)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Iosef_M._Hechter(Mihail_Sebastian) ]

2006-04-08  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Evelyn Palma Dogaru



Duminica, 14 aprilie [1935]
Ieri pe la 1 a venit Leni sa ma ia de la redactie. Ziua era frumoasa, ca in plin iunie. Ea, superba. Un tailleur gris, pantofii, poseta, o mica panglica la gìt si borul palariei albastre. Are cu mine nu stiu ce timiditate, care o face grava.
Mi-a vorbit despre un amor pe care a fost informata ca-l am de multa vreme la Braila.
- De asta nici nu ti-am telefonat. In felul asta imi explic toata rezerva dumitale. N-am vrut sa te inoportunez.
Eu protestez. Ii spun ca nu e nimic adevarat.
- Atunci?
- Atunci... Atunci, mi-am spus: baiatule, stai cuminte. Asta e rezerva mea.
- Prudenta, care va sa zica.
- Prudenta, daca vrei, eu cred mai mult ca e o justa cunoastere a mea. Ar fi sa astept prea mult: lucruri pe care nu le merit.
- Nu stii dumneata ce meriti si ce nu; mai ales nu stii ce poate gìndi altcineva despre dumneata.
Ne-am plimbat prin Cismigiu si eu eram mìndru de cìt era ea de frumoasa. Ar putea fi un amor.

Joi, 18 [aprilie 1935]
2 ½ noaptea
Zi plina de ìntìmplari. Vizita la Leni. Ne iubim. Ne-am spus-o. E frumoasa, e tìnara, are o simplicitate de vorba admirabila – si mi se pare asa de inexplicabil faptul ca vine spre mine.
Dar prudent nu e, si nu stiu cum o sa ies de aici. Cìte lucruri mi-a stricat nenorocul meu! Aveam atìtea lucuri in mine, ca sa fiu fericit. Aveam o facilitate extrema, fara complicatii, fara drame. Si toate astea rupte groaznic la 17 ani jumatate. Mi-e sila uneori, mi-e mila de cele mai multe ori. De ce, Doamne, de ce!
As vrea atìt de mult sa fiu fericit si as fi cerut atìt de putine lucruri pentru asta.

Seara, cu sotii Nenisor, la ei acasa si pe urma la „Zissu”. (Am dansat.) Pentru ca, in drum spre casa, ma amuzam sa sun din claxon, ea mi-a spus:
- Ai atìtea lucruri de copil in dumneata si esti totusi asa de obosit de viata.
Pentru cineva care nu ma cunoaste decìt de 10 zile, surprinzator de just. Da. Asa e. E inspaimìntatoare linistea cu care accept gìndul mortii.

Duminica, 21 [aprilie 1935]
Plimbare cu Leni si amica ei, Jeni Crutescu, la Sosea. Prima dimineata de primavara, dupa atìtea ploioase. Era cald, mult verde, mult galben. Am luat vermuturi si gustari la „Flora”. Leni, delicios imbracata. Lumea intorcea capul dupa noi si eram inca o data mìndru ca mergeam lìnga ea.
Dar dupa-masa simteam o grozava nevoie s-o vad iar – ceea ce nu e bine deloc, caci incep s-o iubesc serios si cum o sa ies de aici?

Marti, 23 [aprilie 1935]
Am intìlnit-o la un match de foot-ball (Venus-Juventus), unde ea a venit insa tìrziu, fiindca avea repetitie la teatru pentru viitoarea premiera.
Nu-mi explic interesul ei pentru mine. E atìt de frumoasa – sunt atìt de prost imbracat eu, atìt de stìngaci. Imi dau seama cìt de simplu lucru ar putea fi iubirea asta, cìt de odihnitor.

Miercuri, 22 mai [1935]
Masa la Aristide Blank, cu Leni, Froda, d-na Blank, un tip pe care nu-l cunosc si doua tinere femei – una vieneza, bruna si urìtica, alta sud-americana, blonda, vorbind frantuzeste cu un delicios accent anglo-saxon.
Cafelele si coniacul pe o terasa, intr-un fel de curte interioara, odihnitoare prin culori, prin vìntul care adia. Blank cabotin, Leni surprinzator de stingherita si avìnd totusi gesturi de o semplicitate adorabila. E extrem de timida, spre uluirea mea. Pretinde ca o intimidez eu.
(ieri, la match-ul de foot-ball la O.N.E.F. a fost multa vreme incurcata, tacuta, „melancolica”, dar a devenit brusc volubila, expansiva si aproape galagioasa cìnd a venit in grupul nostru Ronea, de la Teatrul „Regina Maria” – cu care desigur s-a culcat pe vremuri. M-a infuriat subita ei „mise à l’aise”. Dar desigur nu ea strica – ci eu, mereu eu, prea complicat probabil si in fond de neinteles pentru ea, care a fost din prima clipa atìt de simpla cu mine.)

Nu despre asta voiam insa sa scriu aici, ci despre blonda sud-americana. Am schimbat cu ea cìteva cuvinte, destule pentru a schita o silueta de cinematograf.
Mi-a spus:
- Sunt sud-americana. Unde locuiesc? Cam peste tot. Uite, acum vin de la Viena si voi ramìne aici vreo doua saptamìni. Pe urma ma intorc la Viena, unde ma intìlnesc cu barbatu-meu, care deocamdata e in voiaj de afaceri in Africa. Nu, nu locuiesc in Germania. Am o casa la Hamburg, dar n-am mai fost acolo de trei ani. Am sa ma duc insa la vara, pentru cìtva timp, pe Rin. Avem acolo o vila. Pe urma poate in Africa de nord, unde avem de asemeni o mica resedinta.
- Dar bine, i-am spus, d-ta locuiesti pe tot globul.
- Nu, a surìs ea, sincer modesta. Nu.
Ciudati oameni. Si noi care putem vegeta o viata intreaga pe Sfintii Apostoli, Popa Tatu sau Radu-Voda!

[Luni], 10 iunie [1935]
Va trebui sa-l vad pe Poldy! Voiajul, care mi se parea la inceput exclus, trebuie sa devina posibil. Lucrurile trebuie clarificate. Sa fiu cel putin edificat. Ce comic ar fi sa nu fie la mijloc decìt o chestiune medicala!
Dar nu. Nu-mi fac prea multe iluzii. Vreau insa sa stiu.
M-am lasat ca un dobitoc prins intr-o poveste care stiam de la inceput ca nu duce nicaieri. Iata-ma amorezat, gelos de toti barbatii cu care s-a culcat, preocupat la fiecare moment de ce face, sau de ce ar putea sa faca, fericit cìnt surìde, nenorocit cìnd e prea vesela, tremurìnd cìnd ii aud glasul la telefon. Regasesc acel flux si reflux de sentimente, pe care nu-l mai incercase[m] de mult, de pe vremea Jeniei, in momentele cele mai acute ale amorului meu: diminetile, cìnd totul e simplu si neimportant, cìnd a o vedea sau a nu o vedea mi se pare totuna; serile, gele de melancolie, de dorinta de a o vedea, dorinta localizata fizic la inima.
Toate astea iau forme de un sentimentalism comic, licean, adolescent. Ma revolta gìndul ca intre timp ea face o seama de fleacuri stupide, care o amuza si o excita, in mica ei viata de placeri, plimbari, frivolitati. E infinit probabil ca intre timp se culca cu unul si cu altul – iar eu am tìmpenia de a-i vorbi cu gravitate si cu o ridicula neìndemìnare despre diverse „probleme” prea incurcate.
Ea, care nu astepta decìt un barbat in plus, pare obosita de ezitarile mele, de prea marile mele complicatii. Si eu sufar ca un copil, de atìtea fleacuri fara sens.
E o „fata buna”. Voi putea intr-o zi s-o primesc intr-o garsoniera a mea, s-o fut, sa bem un pahar de vin, sa fumam o tigare, sa punem o placa de patefon si s-o ascult cu indiferenta, cel mult amuzat – povestile ei despre fosti amanti din trecut? Daca da, va fi perfect. E si asta o forma de fericire si cu siguranta as fi fericit.
Nu voi putea? Inca o istorie ratata, si pace buna.
In orice caz, asa cum stau lucrurile stau foarte prost. E revoltator, e trivial faptul ca azi i-am cumparat Jurnalul lui Barbellion, ei, despre care, cu doua luni in urma, Berariu imi spunea:
- Da-te la ea – mergi la sigur -, se reguleaza cu oricine.
Si probabil avea dreptate.
Mìine am s-o vad. Duminica pleaca.

Cu Jeni am terminat lamentabil. Biata fata!

[Marti], 11 iunie [1935]
Trebuia sa-mi telefoneze si nu mi-a telefonat. Totul se poate termina aici, in modul cel mai simplu. Orice pas inainte, din parte-mi, e mai mult decìt ridicul si mai grav decìt imprudent.
Ar trebui sa inteleg – si inteleg de altfel perfect – ca a scrie aici orice mica porcarie care mi se intìmpla in aceasta „poveste de amor” e disproportionat. Gata!

Patru ore mai tìrziu
Stupid mai rau decìt orice amorezat, caci n-am scuza nici unuia.
Am fost totusi la ea (dupa ce i-am telefonat de doua ori – prima data dormea, a doua data iesea in oras, pentru o cursa), i-am spus – de altfel destul de bine, cu gestul, incruntarea si vocea perfecte -, i-am spus ca o iubesc.
Si pe urma am plecat, caci la 8 si un sfert trebuia sa vina cineva.
- Am incurcat orele, mi-a spus ea candida.
Sunt un magar.

[Joi], 13 iunie [1935]
Intìmplarea face sa recitesc tocmai acum un volum din Proust – al doilea din Albertine disparue.
Sunt atìtea lucruri care ar trebui sa ma faca sceptic in ce priveste „suferintele” mele de amor. Stiu bine ca vor trece, stiu bine ca le voi uita, stiu bine ca toate astea sunt derizorii, si intr-o zi nici ridicule nu-mi vor parea, atìta imi vor fi de indiferente – si totusi a-mi spune aceste cuvinte cuminti si a-mi face aceste socoteli, pe care le stiu obiectiv juste, nu-mi scade intru nimic depresiunea de azi, necesitatea absurda de a o vedea, durerea fizica de a gìndi mereu la ea, de a revedea anumite momente, ce-mi par acum enigmnatice si pe care as vrea sa le dezleg.
Ma intreb bunaoara ce s-a intìmplat in ziua in care am fost la masa la Blank. O luase deoparte, trecìndu-i mìna sub sold si vorbise nu stiu ce cu ea. Pe urma, dupa-masa, i-am telefonat. O data dormea, iar a doua oara iesise. Ceva imi spunea ca in dupa-masa aceea s-a intìlnit cu ea si ca, atunci cìnd o luase departe, isi fixasera un rendez-vous.
Si serile trecute – luni, mi se pare, plecìnd de la „Picadilly”, unde o intìlnisem intìmplator ea era cu J[eni] C[rutescu]), le-am dus pìna la telefon, ea s-a oprit ca sa dea un telefon – cui?
Ce stupide preocupari, cìt de copilaroase, mai ales ca stiu tot ce e inutil in jocul asta, prea vechi, prea cunoscut, prea uniform.
Dar a sti nu este un remediu, dupa cum a cunoaste exact fazele unei febre tifoide nu te dispenseaza de a le suferi.


Luni, 17 iunie [1935]
Lectura Albertinei mi-a redat cu violenta gustul de a ma intoarce spre Proust. Voi mai ceti poate un volum din Le temps retrouvé, al doilea volum din Du coté de chez Swann (mai ales Un amour de Swann, de care propriile mele intìmplari m-au apropiat in ultimele trei saptamìni) si in sfìrsit cìte ceva din A l’ombre des jeunes filles...
Deocamdata mi-a facut placere sa citesc un Marcel Proust de Robert de Billy, fara prea mare interes, dar avìnd cìteva scrisori si fotografii necunoscute. Imi pare rau ca nu pot pastra cartea – este a lui Nenisor -, dar retin aici unele lucruri: - „Cette facon de projeter la lumière sur un fait divers, des hauteurs dissemblables, et avec des puissances dissemblables, chandelle ou phare, jusqu’à ce qui apparaissent en profondeurs toutes les valeurs psychologiques qu’il est susceptible de manifester, est caractéristique de la méthode proustienne” (pag. 12).
„Cette poursuite du volume à travers la diversité des formes...” (13)
„... n’est-il pas plus simple d’attribuer à l’étude de la valeur aristocratie, plutot qu’au snobisme le gout qu’il avait pour la société des familles dont les racines plongent dans le passé et que les années ont amenées vivantes jusqu’à nous avec d’étranges modifications de leur contexture spirituelle” (86).
Un citat din prefata lui Proust la Sésame et les Lys de Ruskin, tradus de el, citat care ii defineste perfect si propria lui arta de a scrie: „... j’ai cru pouvoir noter jusqu’à sept thèmes dans la dernière phrase. En réealité, Ruskin y range l’une à coté de l’autre, mele, fait manoeuvrer et resplendir ensemble toutes les principales idées – ou images – qui ont apparu avec quelque déesordre au long de sa conférence. C’est son procédé. Il passe d’une idée à l’autre sans aucun ordre apparent. Mais, en réalité, la fantaisie qui le mène suit ses affinités profondes qui lui imposent, malgré lui, une logique supérieure. Si bien [qu’à la fin ] il se trouve avoir obéi à une sorte de plan secret qui, dévoilé à la fin, impose rétrospectivement à l’ensemble un sorte d’ordre et le fait apercevoir, magnifiquement étagé jusqu’à cette apothéose finale.”

L-am vazut vineri pe Nae. Intrevedere cu totul nepolitica. Mi-a vorbit despre ultima lui lectie la facultate, de la care am lipsit si care pare sa fi fost extraordinara. O revolutie in logica, o revizuire completa a disciplinei. Ceva epocal... Logica colectivelor devine fata de logica formala ceea ce fizica lui Einstein este fata de Newton! Mi-a vorbit mai bine de un ceas, refacìndu-mi intreaga lectie, cu acel zìmbet amuzat si de neglijenta usor simulata, care ii sta asa de bine.
A fost o dupa-masa frumoasa si in orice caz m-am bucurat ca cel putin in partea finala a parasit politica si gardismul de Fier.
Este fara indoiala cel mai interesant si mai complex om pe care l-am cunoscut. Asta in ciuda tuturor celor ce s-au intìmplat si se vor mai intìmpla – in stare sa me edifice asupra valorii lui morale, dar nu si sa ma dezamageasca in ce priveste calitatile lui de inteligenta.

Leni a plecat azi-dimineata. Acum e 5 dupa-masa – este in largul marii, caci vaporul pleca mi se pare la ora 2.
Am vazut-o sìmbata dupa-masa, nu mai mult de trei sferturi de ora, cìnd a incercat insa si a izbutit sa rascumpere enervarea ultimelor zile, cu o multime de gesturi marunte, afectuoase, strìngeri de mìna, priviri atente. Ma tutuia demonstativ, cu intentia clara de a-mi spune ca amorul nostru e un lucru cert.
Acum, dupa plecarea ei, febra mi-a scazut brusc, daca nu inca total. Sper sa pot rezista cu destul calm aceste doua luni de absenta si sper, de asemeni, nu sa o uit, dar sa revin la linistea mea dinainte, cìnd a o cunoaste, a o vedea si a-i vorbi era un lucru placut, fara complicatii si fara dificultati de a o uita, o data telefonul inchis sau ziua-buna spusa. Sunt de altfel lamurit asupra ei si cred ca nu mai am mare lucru de schimbat din imaginea ei blonda, simpatica, putin frivola, mai mult curioasa decìt senzuala, intretinìndu-si cu bucurie egoismul ei personal, care se hraneste din adoratia cìtorva oameni, destul de diversi, femei si barbati, carora ea le cere s-o placa fara patetism, dìndu-le in schimb un surìs fara dificultate. Un mic monstru dragut, fata de care toate gìndurile mele de pìna acum au fost ridicul disproportionate.
Ma gìndesc cu placere la ea, amuzat de amintirea ei, pe care sper ca timpul o va scuti de puncte dureroase.

Sìmbata, 20 iulie [1935]
Prea cald ca sa scriu. As fi vrut in ultima vreme sa notez aici, cel putin, o lunga convorbire cu Nae si pe urma – in alta ordine – un vis foarte complicat, pe care in cursul noptii il stiam foarte bine, pentru ca trezindu-ma, mi-l repetasem de cìteva ori, dar acum – dupa ce au trecut cìteva zile – nu mai retin decìt cìteva vagi resturi.
O luna stearpa, fara nimic, fara nimic. Trei zile la Constanta, care ar fi putut fi recreatoare, mi-au fost nefaste. M-am intors de acolo bolnav. Am facut 41 de grade. Nici azi nu sunt restabilit... Si n-am nici un chef. Cenusa si clei – asta e tot.
Sunt din pacate total lecuit de doruri si amoruri.

Duminica, 21 iulie [1935]
Un vis pe care incerc sa-l scriu chiar acum, trezindu-ma din somn:
... Citesc un articol al lui Crevedia – mi se pare in Porunca Vremii - despre Dinu Bratianu, foarte elogios.
... Sunt la Dinu Bratianu acasa. Am in mìini un vas cu apa, sau asa ceva (nu cred ca era vas cu apa). Incurcat, il pun pe masa. El imi da mìna si, spunìndu-i cine sunt, ma cunoaste si e extrem de dragut.
... Sunt intr-o odaie alaturata, unde se afla mai multa lume – poate o consfatuire. Dinu Bratianu spune ca s-a fotografiat azi. Ii spun ca cunosc o buna fotografie a lui, din vitrina de la „Julieta”. Se mira: nu s-a fotografiat de ani de zile. Totusi, ii spun ca l-am vazut.
- Vitrina aceea – spun eu – este un fragment de actualitate. O actualitate de cìteva ceasuri sau mai putin, dar vie. De cìte ori faceti ceva rasunator, un discurs sau o scrisoare cate d. Tatarascu, va rasare fotografia in vitrina.
Se pare ca ceea ce spun eu are multa verva, caci toata lumea rìde si eu insumi sunt multumit de efectele mele. Dar, intre timp, papillon-ul pe care il port nu stiu cum mi s-a suit pe barbie si acum pe gura, de nu mai pot vorbi. Confuz, ii cer scuze lui Dinu Bratianu si ies pe o sala alaturata, unde un prieten – un fel de sofer sau secretar al meu – imi aranjeaza papillon-ul.
La intoarcere, gasesc tacere. Toata lumea asculta lectura unui raport asupra miscarilor studentesti. Ton foarte antisemit. Sunt jenat.
In acest moment se intorc de la biserica niste nuntasi pe care se pare ca i-am asteptat tot timpul. Intra, imbracata in rochie de mireasa, de lamé, Puia Rebreanu. In acelasi moment, pe scaunul lui Dinu Bratianu nu mai sta el, care a iesit din vis, ci Liviu Rebreanu. Eu fac semn ca trebuie sa ne ridicam, dar Rebreanu face semn sa continue lectura. Insa navalesc nuntasii. Camil Petrescu imi da mìna si vrea sa ma sarute. Eu am insa doua bomboane mari in gura si nu pot. El se sarut cu Ionel Jianu si pe urma cu Paul Moscovici. Mi-am scos intre timp bomboanele din gura si ma sarut si eu cu cineva. Cred ca Paul Moscovici.
Intre timp, cortegiul continua, dar parca nu mai e nunta, ci botez, sau amìndoua in acelasi timp. Intra Tantie Caroline cu un copil mic in brate si trece alaturi. O urmeaza Nene Avram. In aceeasi zi se pare ca au murit Baba si Frida. Au fost la cimitir cu copilul si cu toti nuntasii. Pe copil il vor numi dupa batrìni. La cimitir s-au intìmplat o seama de lucruri nostime cu o batrìna din familie, care nu recunostea pe nimeni, dar plìngea cu foc rude departate, moarte acum zeci de ani.
Cam asta a fost tot. Cred ca au mai fost oarecari lucruri confuze la urma. Am pierdut insa o buna parte din vis, de la inceput. Incolo, este aproape totul.

30 august [1935], vineri
Numai o neglijenta in ultimul moment al plecarii (vor fi deseara patru saptamìni de atunci) m-a facut sa uit acasa caietul asta. Daca l-as fi avut cu mine la Ghilcos, as fi avut atìtea lucruri de scris. As fi trecut probabil aici fazele dezintoxicarii mele – caci dezintoxicare a fost. Intr-adevar, aptitudinile mele naturale de a fi fericit sunt mari. Le-am verificat la Ghilcos unde, dupa primele zile de soare si lene, lecuisem totul: si starea mea confuza de boala, in urma nefericitei luni iulie, si resturile dureroase ale amorului cu Leni (pe care acum il cred complet, definitiv si fericit lichidat), si apatia mea, incarcata de atìtea renuntari. Am observat o totala revenire la sanatate, nu numai morala, dar si fizica. Semnificativa usurinta mea actuala de a adormi fara a trebui sa mai recurg la atìtea complicate constructii mintale, in care seara cu seara incercam – inainte de a pleca la Ghilcos – sa ma angrenez in somn.
Hotarìt, am fost fericit. Totul mi se parea oportun, facil, armonios. Ce lectura norocoasa Fontaine al lui Charles Morgan, asa de mult apropiata de atmosfera mea personala de-a lungul acestui binecuvìntat august. Daca aveam caietul asta cu mine, cred ca as fi umplut pagini intregi despre asta.
Si episodul Margot cìt a fost de amuzant, binevenit, oportun incheiat... Pacat ca n-am putut consemna etapele intìmplarii, de la intrarea ei in pensiune, in tovarasia provocatoare a acelui Herr Direktor Hellmann de la Oradea si pìna in seara in care, dupla plecarea lui, m-am culcat cu ea. Totul a fost asa de frumos, incìt ma simt obligat sa-i raspund fetei la scrisoarea ei, desi – evident – povestea este terminata si rasterminata.
Sa facem socotelile. Ma intorc recreat, in sensul strict al vorbei. Sunt mìndru de mine, cìnt ma uit in oglinda, asa de tìnar, asa de vizibil sanatos (poate prea vizibil). Dupa-masa ma duc la fotograf. Sa-mi ramìna cel putin atìta, daca mai mult nu se va putea.
Pensiunea Wagner, admirabila casa!

Sìmbata, 31 august [1935]
Aseara, lunga convorbire cu Mircea, Nina, Marietta si Haig. Foarte bucuros de revedere si totul mi se parea in acord cu dispozitiile mele optimiste.
In schimb, plimbarea mea de azi-dimineata in oras m-a necajit. E inca foarte cald, vara nu s-a terminat. Oamenii sunt palizi de caldura, obositi, fara chef de lucru, acriti. Am intrat la Montaureanu sa-mi achit revistele si m-au dezolat fetele lungi, galbene ale tuturor. Ocneanu, caruia m-am dus sa-i anunt pe curìnd predarea manuscrisului, era complet degonflat.
Cìta vreme voi izbuti oare sa-mi pastrez forma mea actuala de optimism, intre oamenii astia plictisiti, indiferenti, morti de oboseala?
Luni ma duc la birou, asta-seara la redactie.

Sìmbata, 7 septembrie [1935]
Dejun la „Capsa” cu Comarnescu si Soreanu, care imi propun sa fac pentru Excelsior un buletin francez saptamìnal. Poate voi accepta, dar e oricum putin trist sa fiu salariatul lui Soreanu! Inca o data, prilej sa ma gìndesc, cu resemnare si fara necaz, la inaptitudinea mea in ordinea practica si la fericita abilitate a celorlalti. Nu voi izbuti niciodata sa trec dincolo de o mizerie mai mult sau mai putin suportabila, nu voi face niciodata cariera, nu voi avea niciodata bani... Si, sincer vorbind, foarte sincer, fara nici un motiv de a ma pacali pe mine insumi, cred ca banii imi si sunt indiferenti. As cere vietii doar putina liniste, o femeie, carti si o casa curata.

Comarnescu mi-a comunicat un lucru care, daca as fi pentru moment intr-o dispozitie mai putin sceptica, mi s-ar parea monstruos. A facut propuneri de impacare Credintei! A dejunat cu Stancu! As spune ca e incalificabil. Ma multumesc doar sa observ inca o data cìt sunt de naiv. M-am certat cu cei de la Credinta in chestia asta. Am refuzat sa-i mai dau mìna lui Sandu Tudor. – Toate astea pentru ca acum sa se ajunga la o astfel de capitulare. Cìnd ma voi deprinde sa fiu mai putin entuziast in relatiile mele cu oamenii? Indiferenta, neutralitate, refuz de a ma indigna sau de a aproba, iata care e cea mai buna dintre atitudini. Sunt destul de batrìn pentru ca macar atìta lucru sa fi invatat.

Aseara, la „Continental”, la o masa, Sandu Tudor cu Devechi si Onicescu. Cu doi ani in urma ma ruga pe mine sa intervin pe lìnga Nae Ionescu sa-l primeasca in redactie. Nae a rìs, iar Devechi cred ca ar fi gasit abracadabranta o asemenea afacere. Un redactor imbecil! Asta ar fi fost pentru el S.T.
Dar nu exista imbecili si destepti, buni si rai, onesti si escroci. Exista doar putinta de a fi tare – nu importa cum, prin bani, prin santaj, prin importanta, prin orice. Atunci orice alt criteriu inceteaza.
Dar mi-am facut o placere sa mai apropiu de masa lor, sa vorbesc cu Devechi si Onicescu, fara sa-l vad pe Sandu Tudor. Am si eu micile mele razbunari, de care evident ceilalti se sinchisesc putin, dar care pe mine ma satisfac.

Sa recunosc ca, daca am intrat aseara la „Continental”, unde nu aveam nici o treaba, a fost numai in speranta (poate nu deschis marturisita) de a o intìlni pe Leni.
Si am intìlnit-o... Era acolo cu sora-sa, Olga, cu Froda, cu Solacolu. E frumoasa, mi-a facut placere s-o vad, parea ca si ea se bucura – dar stiu bine ca surìsul ei brusc luminat este un tic, nu o expresie, si ca l-ar fi avut la fel de bun, la fel de invaluitor pentru oricine s-ar fi apropiat de masa lor.
Incolo, nimic nu s-a schimbat. Are aceleasi curse de facut ca si in vara, aceleasi griji de croitorese, coiffeur, tìrguieli, aceeasi graba, aceeasi indiferenta, acelasi aer de frivolitate, aceeasi vizibila lipsa de sensibilitate.
Nimic nu e schimbat, dar acum imi va fi cu siguranta mult mai usor sa lichidez amorul meu, din care am reusit cred sa suprim toate punctele dureroase, desi au mai ramas cìteva radacini. Atentie, baiatule.

Am vazut-o pe Lilly intr-o seara, am iesit cu ea la un cinematograf, pe urma la Corso (unde toate privirile, absolut toate ne-au intìmpinat surprinse, scandalizate parca, ofensive). Mi-a facut placere s-o revad si ma gìndesc cu placere ca intr-o zi as putea ajunge in acelasi punct de simpatie neambalata si calma cu Leni, care cred insa ca este mai putin interesanta dincolo de amor. Iar in amor, fie la ea acolo.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!