când ne-am împletit karmic
mi-a crescut un ochi de argint
undeva în creștet

cu el am început să-ți văd
gândurile și trupul tău de iubit
în orice loc al pământului
avea să te poarte timpul
dimpotriva noastră

o vreme am tăcut
și ți-am lăsat avans la drum
am închis toți ochii deodată
te vedeam prea de aproape
și nu-mi era îndemână
așa

i-am redeschis
dar te vedeam atât de slab
încât azi noapte am visat chiar
că te-am pierdut de tot
într-o zare
bizară

te îndreptai spre o mlaștină
a lucrurilor care se vor a fi simple
și strigam după obiceiul meu
cu vorbe înecate
în marea unei inimi
fără glas

erai atât de nămolit
încât nici cu ochiul meu iertător
și de argint
de la un moment dat
nu te-am mai găsit

am sărit să scriu coșmarul acesta
care știu că te va supăra
pe care mi-l asum
cu toată grija ochiului nostru
de argint
și de iubită
a ta

nu știu cât de bine
ți-ar putea fi
în locuri atât de îndepărtate
și obscure

sau cum ai putea arăta noroit
cu tina aceea
în care visam
disperarea unei despletiri
și că începi să te pierzi
de mine