n-am înțeles motivele pentru care
Dumnezeu mi-a zâmbit larg
întinzându-mi mâna.
totuși, am apucat-o și am urcat pe punte
avea mâna albă, câteva secunde am ezitat să-i dau drumul
l-am privit
era preocupat să mă pipăie,
vroia să se asigure că toate organele erau la locul lor.
într-un buzunar a găsit o barcă de hârtie,
era inima mea
a luat-o în mână, a studiat-o intens,
a mirosit-o.
„Frumoasă inimă ai, Albert!”.
”Mulțumesc.”
am tăcut amândoi
nu mai era nimic de spus