când s-a născut
două săptămâni a hălăduit prin păduri
povestind copacilor cum să se țină de mână
când se vor teme de noapte
dormea sub ape
învelit în rădăcini de mosc

un abur verde
plutea în ochii bătrânilor
așteptând la marginea satului
un bărbat înalt
care atingea cerul cu mâna
să vină să le dezlege cununiile apelor

îngerii suspinau în somn
când Poetul trecea prin aer
cu haita lui de poeme amare

eu doar am visat
că am să-l iubesc
în toate lumile ce vor veni