Am intrat într-o adresă veche de e-mail pe care ne scriam scrisori, tu și eu. Scrisorile le-am șters demult, nu am mai trecut pe acolo de ani. Pustiu... Yahoo îmi cere lămuriri. De ce nu am mai fost? Cine sunt? Ce vreau dupa atâta timp? Aproape că nu mi-ar mai permite să revăd adresa bântuita de senzații vechi. Intru 'neprotejat'. Cum este să te întorci în trecut 'neprotejat'? Și cine să te ocrotească de valul trăirilor? În final accesul este liber din nou. Parola, verificată cu greu. Deschid Inbox-ul: e gol. Deschid Send: e gol. Deschid Spam: gol. Deschid Trash: gol. Nici măcar o ciornă… Le-am șters eu cândva? Nu-mi mai amintesc. Nimic nu a mai rămas din zecile de scrisori. Nici o urmă a poveștii noastre. Vizitez fosta adresă cu nostalgie, intru în ea ca într-un templu. Glume, tachinări, cuvinte frumoase, urări, evenimente, cărți și filme povestite pe scurt... Vocea ta... vocea mea... Nimeni nu știe de existenta acestei adrese, decât tu, decât eu... Are un nume frumos ca și cuvintele ce au fost depozitate în mesajele ei electronice. Dar eu nu am mai trecut demult... și tu ai uitat-o...
Yahoo va hotărî dacă o voi mai revedea vreodată... Un castel pustiit... Yahoo îi va fereca porțile într-o zi...