Orfan de lume in societate.Orfan de ganduri intr-o societate superficiala.Orfan de poezie intr-o societate plina de versuri.Orfan de iubire intr-o societate plina de 'te iubesc!'.Orfan de suflet intr-o societate plina de inimi.
Sunt orfan de oameni,sunt orfan de viata,orfan de fericire.Sunt orfan de mine.Si nu mai stiu pe unde dracului sa ma caut.Ma plimb cu mine de mana de parca m-as plimba cu un strain.
Te uiti la mine si vezi o cutie.Da,asa e,sunt din plastic.Da-mi foc sa scapam mai repede de sarada asta numita viata!scoate-mi ochii si arunca-i undeva sa nu mai priveasca nimeni prin ei!
Esti orfan?du-te naibii la o casa sociala,pune-ti o ciorba si dormi intr-un pat cald!dar pe mine lasa-ma sa traiesc in strada,lasa-ma sa ma manance cainii,sa ma devoreze oamenii!lasa-ma sa ma fiu,sa ma traiesc cum vreau si cum pot.lasa-ma sa exist dincolo de societate.
Dar deschide-mi usa cand mi se face or de privirea ta de orfan birocrat..