în tristețe mă schițez
pe un vis
mă desenez pe pleoapa ta
sunt lacrima din ochiul spălăcit
îți creionez încă fața
râd
plâng
și te urăsc


începi să lovești
imaginea tremură
totul se șterge
aproape de fericire
te am în culori
nu aici
nu acum

tu ca icoană
pe altar pustiu
eu ca pasăre
fără cer