Canta acordeonul pe strada intunecat-umeda si acompaniaza tristetile trecatorilor. Toti se grabesc. Ma grabesc si eu cu ei. Ce strada e asta?
Tum-tuu-rum…imi jeleste sufletul tziganul cu acordeonul. Se sparge o picatura de ploaie langa mine. Tresar copacii. Imi sopteste vantul sa ma intorc.
Nu! Mi-e bine cu mine. Trotuarul mi-e prieten. Cladirile –sunt sigura- se uita de sus cu drag la mine.
Tum –tu-rum. Imi potrivesc pasii pe romanta veche. Imi pare vesela.
Simt cum sufletul se distileaza. Curge din nou lichid pur de viata. Suflet si ploaie susura si soptesc in jurul meu. Canta clar frunzele de deasupra mea si asfaltul se framanta in urma pasilor mei. Tum-tu-rum si acordeonul…
Nu-i viata frumoasa? Doi indragostiti se plimba inantea mea, fiecare imbatat de prezenta celuilalt – nu-i dragostea minunata?
El isi intoarce capul si ma priveste. Brutal muzica tace. Incremenesc socati picurii de ploaie. De pe fata baiatului indragostit imi zambesc a recunoastere ochii tai.
Tum-tu-rum!