intri pe ușă când eu ies afară
mă lovesc de tine
dar nu am timp să îți întind mâna.

când ma întorc tot acolo te găsesc
tu ieși, eu intru dar acum ești doar o nălucă
de spaimă ai căpătat aripi și rochie de mireasă.

de aici se vede cel mai bine
pârâul care trece pe lângă casa noastră
doar pietrele rămase în două se destramă
de o parte și de alta
a drumului ființă.