ai vrea să te întorci la vechiul televizor alb-negru
la mingea de treișcinci umflată cu pompa de bicicletă
și la plopii din fața blocului de pe cornișa bistriței
să poți să-ți (re)faci o copilărie confortabilă
ca Marte Bèraud sau ca Mirabelli înaintea savanților -
din nimic sau doar gândindu-te la zilele din spatele blocului -
la iarba strălucind de cărăbuși și de zâmbetele fetelor de la et. 2
cu nume de fruct de pădure și floare puternic mirositoare

oricum
umanitatea nu are nevoie de tine adult
și munca (s-a demonstrat) nu te eliberează
viața se vede corect doar prin canalele lor de comunicare
și nu distorsionată, cum o percepi tu de la birou sau de acasă

și nu există nici măcar o matrice deșteaptă
curățată de agenți și numită zion sau nu mai știu cum
ci o senzație permanentă de déjà vu controlat
din care nicio evadare nu e posibilă în lumea asta