nemilos,
ceasul s-a oprit la
la miezul nopții, fix,
fără a fi întarziat vreo secundă .
am sărit din patul viselor mele pudrate,
ciudate, cu puf de îngeri
blonzi și parfum de magnolii.


nuuuuuuuuuuuu!
am trântit ceasul la pamânt,
am spart timpul în mii
de cioburi...

timpul mă macină!
mai iau un calmant,
mai beau o gură de apă
deja fiartă în cana caniculară...
frigeeee, îmi arde gâtlejul ca și
inima...

mă plimb prin camera goală...
desfrânații
pereți albi îmi suflă nelinistea
prin urechi
ca un vuiet de apocalipsă.

nemilos timp...

nemiloasă iubire...

iau ceasul de la podea și îl potrivesc după
ora la care îmi convine,
adunând cioburile în palme; sângerez...

doctore! asistentă! unde dracu' sunteți ?!
v-a plăcut șpaga, aa?!
tic, tac...iubire nebună!
nu se va mai opri timpul iubirii:
căci tu ai plecat: ha,ha,ha...
daaaaaa!

nemilos timp, nemiloasă iubire...
doctore! asistentă! mai vreau un calmant,
și vopsiți pereții aștia în roz,
că d'aia devin oamenii ciudați în salonul 9...
prea mult alb imaculat!