Portretul sters al neuronilor copilariei sta atarnat intr-un colt. Formele simple retraite acum dau senzatia unui complex de superioritare dus la extrem de necunoastere si de lipsa personalitatii.
Setea de necunoastere si dorinta de afirmare excesiva cu o doza minimala de experienta ne duc cu gandul la singurul element ce face posibila existenta vidului intelectual si anume aspectul material care deschide usile incercate de-atatea ori de priviri patrunzatoare, dar nesemnificative pentru epiderma atent hidratata cu intuneric.
Impresia, dominanta, invidia, si multe alte epitete sunt puternic alimentate de herghelii putere, aparitie (si atat) impecabila, imortalizari neintelese.