înainte de toate depindem de timp
el devine palpabil (și nu doar în deșert) ca o trezire mult amînată

mă trezeam cu unele transcripții din propria măduvă
care nu era nici măcar acolo
dar nu pregetam să (mă) vegetez îmi fumam degetele
e o plăcere ciudată aceasta
ignorat de respect, umplut de praful trecutului, făcînd genuflexiuni cu Cauza Primă în spinare ...
îmi place bronzul acesta de vedenie, de apă curgătoare
voi mai rămîne printre nori
nu se poate să nu mă recunoască, sunt făcut din același material (capul evaporat)
plutirea ubicuuă, dorința de a te menține acolo cît mai mult

gonesc, las praful în urmă pe cîmpii care nu se termină nici măcar în vis
soarele ca o armă contondentă mă scalpa cu blîndețe
soarele contestat - pentru că rămîne mereu în urma acestor spărturi care sunt cuvintele
vine orchestra pe care vîjîitul sîngelui o aduce împreună cu vedeniile (niște praguri de sînge)
mirarea îmi ține loc de suflu pe tarlalele pustii
e o destul de mare liniște acolo așa cum ți-am promis