mai lină ca umbra luminii pe inimă
înre buze glezna lunei își calca întunericul
dinții dimineții se sparg de oglinda feței tale
smalțul ochilor mei trosnește de flacăra privirii
fulgerătoare
sângele bate prin rădăcinile inimii întinse spre tine
ca ațele cașcavalului topit
se lipește
împietrirea tristeților sub pielea ta

cerul soarbe din frunzele sufletului
sucul fericirii
înseninând zilele ce vin
să mai umplem doar din visele arse pe rugul
căzut în rătăcirea adâncă
genune săpată prin ochii
tai