ritualul magic al nopții înghite duhurile slabe prin pași vedici

palmele bat trezirea într-o incantație tribală

fiii săi macină munții, stăpânesc peste nori, purtați pe coame de vânt


suflul de taur cutremură-n cele patru zări


spatele-i roșu sculptat pe sub plete de fiară, ochii săi apar printre fulgere sub formă de șarpe

el este mâna ucigașă a tuturor zeilor – moartea sa naște lăstari de moarte,

pe mormintele arse, dansul său în ison de tobe pictează începutul și sfârșitul


cunoștința de sine, urmașii săi credincioși caută-n marșuri distruse


arcul său trimite virusul universului, în floare de lotus la marginea dimineții

Aum liniștea zămisli


***


un sunet de sitar rezonând în Atman