Andrei Ciortan - Din Perspectivă

Am cutreierat prin munți și văi
Am văzut mări și țări
Printr-e păsări călători...,

Și cu toate acestea în urmă
Cu ochi’mi plini de mânie
Am pășit încet pe drumurile vieții
Orbit’am rămas de maldărul de prostie
M-am săturat să privesc cerul și Luna
Am obosit a privi soarele și mândrele stele ...

În astă lume întortocheată
M-am reîncarnat într-un munte de hârtie
Nemaiavând nici un strop de agonie
Cu mintea’mi copleșită de’atâta lăcomie
Mi-am regăsit repede locul în lumea versurilor

Iubesc a nu fi iubit
Urăsc a nu fi urât
Reneg existența,reneg speranța
Reneg visul de a dori
Asta’i lumea în care trăim
Pentru a supraviețui trebuie revocat gândul de a spera

…Las totul în urmă acum
În astă noapte târzie
La capătul coridorului mai trag un ultim fum
Trag cortina paradoxului final
M’arunc în neființă
Transformându-mă în pustiu
….



(…Înseamnă ceea ce înseamnă,cuvânt cu cuvânt nici mai mult nici mai puțin…)