toate întâmplările se golesc de mine. am rămas în afara lor și mi-e bine. mă prefac în muscă în albină în furnică în omidă în vierme mă prefac.

deodată tot ce s-a golit se reumple pe neașteptate. umbra ta e a unui copac doborât. sorb seva din această proaspătă cădere. nu știu cum. nu știu cum. noi ne împreunăm în orice specie. ne regăsim chiar și în teama de altceva.

planează o tăcere crestată cu briceagul.

am ales de atâtea ori încât am renunțat. altceva mă pune într-o vază cu apă. într-un aranjament banal simetric din care nu iese niciun sunet. altceva îmi inventează clipa următoare în care te aștept dintr-un spital nesfârșit.

vocea plângăreață se face tot mai mică. nu e nevoie să ascult să nimic. am liber de la toate treburile acestei lumi. lighioanele au rămas pe câmpie cu dumnezeu halind timpul din carnea creatorului lor.

eu sunt responsabilă doar o secundă. cât sunt vierme.