legată de mâini
mucegai în colțuri
gândaci
strânsă de picioare în curele groase
îmi simt fața îmbibată în lichide
sângele îmi curge prin pansamente albe
pe cearceafuri gri
am obosit
voci groase îmi violează timpanele
"asta e tânără
n-are o grijă în lume
își taie venele
o dată pe lună
nu e prima dată la noi
are douăzeci de ani"
vreau s-o scuip
cu pofta unei nebune


râd în hohote
gândaci fug înspăimântați pe trupul meu
mi-e silă
o siluetă în alb se apropie
acul îmi străpunge pielea
lacrimi îmi intră in gură
ca râu de durere în mare
de moarte
nu mai simt
nu ma mai simt
mi-am aruncat ochii în pânza
de paianjen de lângă geam
sunt bine imobolizați
iar mi-au cusut ăștia venele
data viitoare beau otravă pentru șobolani
să pornesc ușor, lin
să calc pe lumină
când vorbesc cu îngeri
Dumnezeu are ochii plecați
parcă mă scald în lacrimile Lui
apoi cad
aud vocile astea străine
mii de ace în vene
urlu
îmi repară venele obsesiv
parcă sunt mecanici
degeaba crusta e prea groasă
înăuntru e uscat
nu mai sunt de mult

lasă
data viitoare o să fie bine
nevermore perfuzii
ca să mor sigur