vânturi născute-n femeie îi adună pletele aproape de soare
degetele se îngroașă torc vise de copil
mama spală lacrimi le unge cu fulgi
na ni na

stele stranii întind funii de fericire ne agață la uscat
întotdeauna pregătiți pentru o nouă iubire
pielea se subțiază sub ea tăcerea adună tristeți
mama stoarce speranțe le unge cu lacrimi
na ni na


munți asurziți își dansează colții pe la chingile iernilor
scutură fricile din povești
mama mea stoarce lumina o unge cu dragoste
na ni na

te voi învăța să înoți
îți voi întinde toate apele la picioare
inima ta să înflorească la asfințit ochi verzi de fecioară

auzi cum scârțâie porțile lumii le las să treacă prin mine apoi
le adun și fac focul