mă gândesc să mă întind și să mor. lucrurile au devenit mult mai simple. înainte totul era complicat. cred că puteam să iubesc un om doar pentru că înțelegea ce i se întâmplă. ăsta era un motiv în plus pentru spaimă.

brancardierii au făcut grevă. pacienții au rămas între etaje în lifturi au făcut mii de atacuri de panică au urlat toată după amiaza. eu am rămas în salonul meu verde. am noroc. fereastra mea dă într-un copac pe jumătate mort. doar pe jumătate. puțină moarte nu strică oricum lucrurile au devenit mult mai simple.

m-am ridicat doar când au pornit lifturile și s-a făcut ordine. soarele se strecura printre acoperișul cantinei și ramurile uscate. puteam să-l privesc minute întregi fără să clipesc. mă așteptam să mi se întâmple ceva un fel de combustie un fel de a ieși de aici pe vreo cale pe calea soarelui pe calea tristeții oricum.

mă gândesc că singurul gest care ar trece neobservat ar fi să mă întind și să mor. moartea e permisă în orele de liniște. între 22:00 și 6:00.