Am participat astăzi la un festival, la Cransebeș, "Clopotul lui Nichita" - dedicat, firește, marelui poet Nichita Stănescu. De la Eugen Simion, Mircea Dinescu, Adam Puslojic, Radomir Andric, Srba Ignatovici - președintele US din Serbia, la Eusebiu Ștefănescu - actor și Maria Gheorghiu - cant-autoare, densitatea de poeți și scriitori pe metrul pătrat a fost maximă, în sala "1 Decembrie 1918" a primăriei municipiului. S-au spus multe din și despre Poet, în mare parte lucruri și versuri arhicunoscute. Nu am să relatez cele întâmplate, pe parcursul a, aproape, patru ore. Am să remarc, doar, că pe mulți dintre participanți i-am cunoscut acum 14-15 ani, la Caransebeș, tot la un festival Nichita Stănescu, astăzi părându-mi îmbătrâniți, prematur - unii dintre ei, în timp ce Poetul, la 50 de ani, ținându-și mâna pe piept, în dreptul inimii, cu acel cioc - firav întocmit de perii bărbiei, salutând cu semnul victoriei generațiile, a rămas tânăr și măreț, veșnicindu-se din timpul vieții. O lacrimă, de bucurie că el există, trăiește printre noi și sună, ca un clopot de carne. Ave!