alearga prin necunoscut si apoi izbeste-te in primul zid. vei afla ce inseamna sa fii om si nu doar sfant. iar cand sangele iti va inunda carnea, frematand in durere, nu striga. caci tot sangele iti va iesi pe gura. iti vei varsa si matele si tot nu vei reusi sa strigi. chiar si fara sange ai ramane propriul tau ecou.
si atunci vei avea revelatia de a vedea acolo unde nu era nimic. iar ceea ce sta in fata ta e putregaiul propriei existente, dincolo de care abia daca te intrezaresti.

incearca numai sa te atingi si vei recadea in necunoscut. singura diferenta e ca acum iti vei putea ghici pasii si de data asta vei avea curajul sa privesti drept in fata noul zid spre care te indrepti.