Ce este cuvantul ? este un sunet ? este o legatura dintre 2 oameni ?
Este o masca ? o forma ? este forma imaginilor ce se deruleaza in mintea noastra, umana ?
Este clar o forma de comunicare, de expresivitate.
Cand iau nastere cuvintele ? cand vrem sa comunicam ceva ? dar atunci cand se nasc si mor in mintea noastra ? cand comunicam cu noi insine ? atunci, isi pierde sunetul. Si atunci cand este scris sau desenat isi pierde sunetul. Prin urmare, cuvantul nu este un sunet. Menirea lui nu este cea de a zgaria aerul. Nici macar pentru a-l modula.
Cuvantul este o inglobare de sensuri. Dar de ce am ingloba aceste sensuri ? de ce n-am legat de ele, de ce vrem sa le dam mai departe ? este cuvantul combustibil pentru creatie ? am gandit ceva, am simtit ceva si acum vrem sa imortalizam asta intr-un cuvant? Brusc cuvantul pare legat, cumva de timp. De conservarea prezentului in viitor. Daca nu am mai fi atat de legati de timp am mai cuvanta ?