Un curcubeu de chihlimbar
îmi crestează palmele
în fiecare dimineață
saturn își plimbă ansa pe tâmplele mele
și gălbenușul lumii e tot la locul lui...
cum altfel ar putea să fie?

Iminența își vede de ale ei,
pe crengi de măr, pe flori de cireș...
mi-am încuibat sufletul în bame
și stau gata să plesnesc la fiecare echinocțiu.

Vopseste-ți Doamne speranțele în roșu!
să vadă și bureții, când țipă și dor!