"Iubito, m-am schimbat!" Si chiar crezi asta?! Caci pe mine m-a invatat un om intelept odata ca anotimpurile se schimba, dar oamenii raman aceiasi. Si de ce crezi ca de data asta o sa fie altfel?! Nu sunt ce vrei tu,poate sunt prea mult. Prea mult din tot! Poate nu stii sa ma iubesti. Sau sa ma apreciezi. Atunci nu m-ai cunoscut desi spuneai ca ma iubesti. Unde e iubirea?! La ce te refereai cand spuneai "iubito, esti totul pentru mine"? Ce gandeai atunci?! Raspunde!! De ce taci?! Stii ca am dreptate, nu-i asa?! Stii ca am avut dreptate cand am spus ca te inseli! Stii ca in tot timpul asta singura persoana care putea sa te opreasca sa cazi in abis, singura persoana care te putea opri sa cazi mai jos de praful de pe podea, singura eram eu. Si inca mai sunt dar intreaba-te daca vreau sa te ajut! A ajuns sa imi placa sa te vad tarandu-te! Asa ma simt si eu iubita. A ajuns sa imi placa sa te rogi de mine, pentru ca macar asa imi demonstrez ca exist. Exist?! Pentru cine?! Pentru ca tu inca nu ma cunosti. Si esti acelasi.
Intotdeauna am fost aici, asteptand sa imi ceri ajutorul pentru orice! Asteptand sa imi spui "vreau sa vorbesc cu tine! mi-e dor de tine!" si degeaba am fost aici. Pentru ca in majoritatea timpului... poate am trecut neobservata,nici nu stiai ca exist. Nu ai stiut nici macar atunci cand incercam sa iti zic ceva si mi-o taiai prin simplul fapt ca ma ignorai. Uite vezi? Exact asta faci acum... ma ignori! Nu stiu daca te-a avertizat cineva vreodata, dar nu imi place sa vorbesc singura! Si daca prima oara a fost o greseala, sa stii de la mine ca a doua oara nu o sa ma mai las calcata in picioare! Dar asa e, am sa tac, probabil e singurul lucru pe care eu il pot face ca lumea... dar sa stii ca nu o sa ajungi sa ma iubesti cu adevarat niciodata.. stiu asta asa cum stiam ca ai sa te intorci...