prin ferestre cu obrajii frecați de ger
weekendul se deschide timid
o crăpătură în parbrizul timpului
împing ușa
trec peste puntea de gînduri dintre fragmentele zilei

ne regăsim glaciar/ în același loc/ la aceeași oră/ în aceeași viață
din hol îmi arunc vorbele în golul vorbelor tale

‘ești rece’

‘am scufundat un Titanic și multe vieți chiar înainte de a te întîlni’

ne strecurăm prin noapte în sensuri opuse
tu la stînga cu inima frîntă de oboseală
și alte sechele
eu la dreapta cu degete reci
țurțuri atîrnați la intervale egale

între noi doar luna și amintiri cu zăpadă

minutele se odihnesc torcînd
lîngă sticla goală de Chablis
focul doarme cu flăcările sub cenușă


***

alintînd numele celuilalt
în cartea de telefon
o mînă foșnește sub pernă
a mea a ta
nu mai știu