mai știu că măsuram singuratatea
în nori și dimineți prăfuite…

respiram secunde

în cristale de gheața coborând
în plamâni adânc, înghetându- mi ființa
apoi se topeau ieșind prin irisul nemișcat…

singurătatea

mă însoțea în drumul meu prin ștergeri de memorie

și aduceri -aminte de vid

am numărat singuratatea în

ecoul pașilor nopții ai nimănui