ningea
nu îl așteptau atât de devreme
s-a trezit toată casa de bucurie: Iori, Maria, Sultana…
era o casă neterminată la care lucrau toți
făceau mereu câte ceva
o cămară o aplecătoare un coteț un șopron un cuptor

de căramidă. furau și ei ce se putea
tata mai ales și cine să ne prindă dă-i în moaș-sa pe ghiață
și erau foarte săraci și foarte fericiți
ca țiganii.

mama vede totul
așa vede ea.
de parcă a fost ieri.
tata îi spune porumbița mare și nouă porumbițele mici.
și bunicul ce om drept a fost, băieții nu mai sunt chiar așa.
și
Constantin,
Iori
Maria
Nicolae
Sultana
Joița
Hristu
cu tot neamul lor adormit.

ninge mult
un obicei prost, uneori ajută.
e o țară ca oricare alta, se poate rămâne, se poate pleca.
nu se poate ajunge.
acolo locuiește mama întro țară departe
acolo ea merge cu tata prin zăpadă