pași inutili prin imaculat și nori abisali

iubiri consumate prin apus de anotimp hilar

gânduri despre cum și cine mai sunt

înca mai străpung dimineața de mâine

în grabă


nimic nu știm când ne naștem niște zei

trăind pâna cănd devenim sclavia însăși

saturați de nimic și mâl

târâm spre țărm

așteptări efemere


mi s-a desfrânat nimicul prin vene

a luat de mâna nebunia…

și fuge prin tot ce

înseamnă ființă

(eu țin armonia strâns în pumn

mă intitulez Calypso)