Câteodată amintirile bat la poarta sufletului cerând umil un strop de atenție, de apă vie. Nu-ți feri privirea! Îmbrățișează-le ca pe niște vechi prieteni de care soarta te-a despărțit. Împărțiți iar o cană de cafea pe fundalul timpurilor apuse și ștergeți-vă vremea de pe chip. Opriți timpul și priviți curcubeul trecutului, acea minunată pictură a simțirii pe fondul unor lacrimi cristaline. Lăsați aerul mătăsos să vă poarte în lumea halucinantă a fericirii ce-a fost și nu va mai fi niciodată la fel. Dansați cu bucuria și primiți culoarea recunoștinței unor amintiri pe care le-ați șters de praf și le-ați expus asemenea unor trofee... Trofeele unei vieți frumoase!