E noapte în metropolă.
-Hai dragă mai repede, zic, o fi o coadăăăăăăă... Să prindem și noi niște locuri mai bune.
Ieșim tiptil să nu se trezească ăștia mici. Șo-ani, vietnameza noastră, ne face semne să fim fără griji.
Galopăm și parcăm în fața mall-ului. Fuga, fuga, gîfîim pînă la etajul trei.
What?
Cam pustiu.
Cumpărăm bilete și ne îndreptăm spre cinematograful cu numărul 13.
Cîteva cupluri.
Nu, n-am greșit. Aici e filmul cu opt Osacr-uri, luate ieri.
Ne alegem locuri bune.
-Vezi dragă, asta e din cauza crizei...
-Parcă ai zis că deja a făcut încasări de 155 de milioane...
Atît.

Apoi lumea s-a schimbat. Director Danny Boyle.
Totul a devenit posibil. Dintr-o nuvelă de Vikas Swarup.
Toate poveștile pe care le cunosc din copilărie s-au întîmplat timp de două ore. Scenariul, Simon Beaufoy.


Le voi spune tuturor să meargă să-l vadă înainte de a afla povestea. Nu cercetați, le voi spune. Nu lăsați pe nimeni să vă spună ce și cum. Nimic.

Mergeți și vedeți. Are toate ingredientele pentru a te face să înțelegi de ce lupți și cum... hai că nu scriu nimic, voi trebuie să aflați.

Dacă faci film sau nu, dacă ești scriitor sau nu, dacă vrei să fii, dacă ești adolescent, adult, bărbat sau femeie, dacă ai sau nu bani de bilet, nu contează. Te îmbraci acuma fain frumușel și te duci să vezi filmul.
După aceea mai vorbim.

Ben-one zice că este printre primele cinci cele mai bune filme care le-a văzut în viața lui. Eu încă mă întreb și acum care este unul mai bun pe care l-am văzut și cînd.

Ziceam zilele trecute: life is beautiful.
Zic și azi. La fel.

America, unde ești America?