Imi tot aduc aminte de o melodie.Mereu o ascult.E un amalgam de versuri care ma face sa simt ca nu m`am sacrificat atat de mult,pentru a avea o viata fericita pana acum.Si imi pare rau,chiar as fi vrut.Sa nu`mi pierd prietenii la care tineam atat de mult,sa nu ma uite,sa nu incerc sa ma schimb,sa zic Nu oricarei situatii..sunt doar cateva din motivele pentru care viata mea e doar praf,e doar maro..si nu albastra sau galbena..sau..
Tocmai am vazut ca nu mai ninge/ploua.E gri afara.Nu e nimic,e doar nepasarea vremii,si aud tipand gandurile oamenilor de pe starda.Masinile la fel,trec pe langa noi si ne arunca priviri groaznice.
Lumea mea e groaznica.E scrisa doar in puncte,iar literele de`abia exista.Literele sunt cele care ajuta la formarea cuvintelor,la formarea unei lumi.In mine,nu exista o lume pe care sa o pot iubi,de care sa`mi pese.Sunt doar franturi de vise ganduri,nepasare,iubire..Si nimic mai mult.Nu exista un sentiment ,un cuvant intreg,o prietenie,o iubire intreaga.Nu exista mai nimic.
Si de asta imi pare rau.Poate tu traiesti in lumea ta ca un print/printesa.Ai reusit ca pana acum sa`ti croiesti viata si gandurile asa incat sa nu te gandesti la ce ti se va putea intampla a doua zi,sau sa speri ca, poate, maine prietenii tai iti vor zice ceva.Tu deja esti sigur de asta :tie nu ti se va intampla nimic rau,si prietenii tai te iubesc.Daca e asa,atunci va trebui sa te simti fericit.
Si sa ai grija de viitorul tau,care ti`l construiesti in fiecare zi,cu fiecare clipire a ochilor tai inundati intr`o stranie panza a sigurantei.Siguranta ??Da,ea..ea m`a indepartat de fericirea mea.Nu am fost inzestrata cu siguranta,ci cu nesiguranta.De fapt ea,nesiguranta, m`a adus in acest stagiu nefericit al propriei mele lumi.Si acum incerc sa o inving,cu vorbe multe,incurajatoare,cu aspiratii la lumea altor oameni..dar nimic nu ma ajuta.Cred ca trebuie sa incerce timpul sa poarte o lunga lupta cu ea,si apoi voi avea si eu siguranta,increderea in mine pe care o astept de atat de mult timp.Sa`mi creez propria mea lume,cu propriile mele asezari sentimentale.
E greu sa te gandesti ca poate doar din cazua asta nu te simti bine in cele mai multe din zile,si ca incerci sa afli de ce esti asa,incerci sa mananci multa ciocolata,sa asculti multa muzica,sa te descarci pe prietenii tai,si apoi sa constati ca nu te simti mai bine,ci la fel.Lumea ta e la fel,nu a fost implantata cu mai multa fericire..Ea,fericirea,pentru tine nici nu prea exista.Si asta,e si mai rau..Sa te trezesti dimineata si sa nu simti razele soarelui,sau mirosul primaverii,sa nu mananci lapte cu cereale.Tu aspiri la o fericire milenara,nu la ce adevarata,si poate de aceea nici nu o simti..Incearca sa vezi ca in fiecare zi ti se intampla atatea lucruri pe care nu ti le`ai fi imaginat,si pe moment te bucuri foarte mult,dar apoi iar intrii in faza ta de metamorfoza.
Nu stii sa te bazezi pe propriile forte,care aparent nu te ajuta foarte mult,dar te ajuta indeajuns sa fii Tu.
Incearca sa intelegi de ce ai atatia prieteni,atata fericire,atatea momente in care te simti foarte prost..Incearca sa le remediezi.Si sa stii ca poti..Poti sa fii mai fericit,sa gasesti cheia pentru lumea care e incrustata doar in cuvinte.O lume perfecta.