A fost o dată sau mai bine spun nu mai este,adică a trecut la fel cum trec gândurile prin mintea prea aglomerată de grijile zile de azi și de mâine, o mică iubire care din cauza prea multor amintiri frumoase s-a cam stins....dar asta e mai puțin important,ceea ce este important e că viața nu îți dorește răul si nici destrămarea ta...ci incearcă doar să te facă pregatit pentru ceea ce ea îți pregătește.
Fatalitatea este uneori prea vizibilă incat să nu cred în ea,dar fiindacă trăiesc liber incerc să o evit,uneori reușesc alteori o împlinesc.
Întors cu fața sper geam îmi privesc umbra care parcă e sătulă de același stăpan.Dorește și ea o schimbare...poate o avansare in grad.Ce să-i mai fac să mă ințeleaga? Ce să-i mai spun ca să mă creadă? Ce să mai schimb la mine încât să mă placă? Înrebări care par banale,dar de care parcă ne lovim mereu.
Mă mai întreb incă o dată care e logica vieții? Ne naștem pentru a trăii...sau trăim pentru ca o dată să punem punct acelei nașteri despre care se spune că este în păcat?
Oare tot ce ni se întâpla nouă e doar o simplă convenție a Lui Dumnezeu cu VIAÞA, pe care bineînteles tot El a suflato in trupurile noastre.
Luptam si ne bucuram,asta e totul.