complice porțile rămân închise
învins
purtai urmele altor femei
pe-o coastă

încovoiat
fruntea tânjea să atingă pământul
să fie totuna
totdeauna
a lui
crengi verzi își sorbeau verdele
deasupra noastră

banca
trei scânduri vechi
prea strâmbe
împărțite de umbre
ca brazda

ne autoînvinuim absurd și riscăm
să ucidem
biata gâză efemeră
amintirea noastră

soarele o să se plimbe pe cer și astăzi, cum s-a plimbat și ieri...
"Nu mă las alergată de nimeni"
șoptesc pentru mine
în barbă...
de soartă,
de vreme

număr pe degete șansa noastră