umbrar de vale, în amurgul obosit
știuleți și paie freamătă
odihnă
doar grebla zace rezemată de un zid
și cugetă:
-se poate?
am strans gunoaie, buruieni și oseminte
și vaiet și-ntristare
azi iar ma înjosesc
cu furca prin imașuri?
-dar tu unde ai dispărut?
durere rezemată-n grajd, fanarul doarme
obosit de ronțăit în pacea limpede
de stepă
-roaba-și doarme somnul, obosită
Într-un ultim efort furca rezemată
să suspine:
-greblă hai!
-ce-i?
spuneam surioară, ce-ai fost altădată
de-ti meriți soarta de făraș agricol?
-am fost secretară-n port la doi patroni!
și dragoste, iubire nebunească si drog
și fum si vinuri scumpe.
-și?
-murită-ncaierare.
-dar tu frumosule ostean la coada vacii
ai ajuns?
-viol în grup!
-doar pentru atât te-au condamnat/
-eu stiu e un pacat, dar viata mea
era periclitată
am fost surprins la un poet...
si azi sunt condamnat.
era frumos, fîl, fîl din floare-n floare...
-ce faci fetițo iar te doare?
sau doar te-ai dilatat...