Melodia inimii mele, valsul. Imi valseaza sufletul pe franturi de vise, pe bucati rupte din cuvinte, pe jocul apei si al oglinzilor. Ma scufund, ma ridic, mereu-mereu si incet ca in vis. Lumea e altfel de cum apare, e mea si numai a mea, e lumea mea veche--frumoasa si odioasa, reticenta si impovarata de batranete, de trecerea anilor firavi fara lumina, dar cu cantec. Cu vals, cu melodia induiosatoare a invartirilor maiestuoase ale sufletului unei fete ratacite in ochii partenerului. Valsul e asa: romantic si ideal, e viata pe care n-o am, e ce a ramas in oameni ca ideal al romanticilor care-l fugaresc fara sa-l prinda niciodata. Pentru ca cine poate prinde valsul? El zboara spre alte parti, departe, in imaginatie, acolo unde traiesc bogatii si privilegiatii secolelor trecute, cu inimile frante de iubiri imposibile....Valsul meu de viata noua, ia-ma in lumea ta veche, pe valuri de ape line si in sunet de vioara!