Am inceput deja sa-mi pierd credinta si speranta in frumusetea si vraja iubirii. Suferinta m-a facut sa incetez sa mai sper. Speranta este un lucru care iti poate provoca multa durere si te poate face sa vizezi la lucruri uneori imposibile.
Ma consider un ratat din punct de vedere sentimental. Toate femeile pe care le-am iubit nu m-au iubit niciodata si sunt convins ca asta nu se va schimba niciodata. Nu, nu sunt pesimist ci asta este realitatea mult prea cruda din acest punct de vedere. Nu ma intreba cum am reusit sa le aleg chiar asa de rau caci nici eu nu stiu, daca as fi putut sa nu ma indragostesc nu as mai fi facut-o dupa prima incercare. E greu de spus daca exista sentiment mai dureros decat suferinta dupa iubire. De ce trebuie sa suferim ca niste animale din cauza unor persoane care se comporta ca niste animale? De ce nu putem sa ne iubim precum in romanele de dragoste? De ce trebuie sa existe intotdeauna obstacole pe care nu putem sa le ocolim? Mi-am dorit atat de mult sa gasesc o femeie care sa ma poata iubi neincetat asa cum am iubit si eu la randul meu, si din pacate am gasit-o, numai ca eu nu reusesc sa-mi formez sentimente fata de ea. E atat de ciudata viata mea, as face sproape orice in schimbul iubirii unei femei aparent perfecte, care in mod evident nu ma vrea, in timp ce fiinta asta ma iubeste cu toata inima ei atat de sincera si pura. Nu reusesc, orice as face, sa o iubesc. Gandul meu ramane tot la fiinta pe care n-o pot avea decat in visele mele cele mai dulci, ma culc in fiecare noapte cu gandul la ea si la frumusetea ei coplesitoare, nu imi ramane decat sa sper ca o voi visa, caci in vise se pot intampla multe lucruri imposibile in viata reala. Urasc faptul ca sunt atat de vulnerabil din acest punct de vedere, nu sunt un om puternic, dar nu imi place cand nu pot controla anumite lucruri, sau in cazul de fata sentimente.
Ma uimesc singur, sunt in stare sa fac atatea lucruri pentru o persoana pe care desi nu o cunosc o iubesc mult prea mult decat as putea sa descriu prin aceste banale cuvinte.
O iubesc fiinca ma fascineaza, e invaluita de mister si necunoscut. E o femeie ce atinge perfectiunea, numai privindu-ma am impresia ca ma transpune in lumea ei, o lume aproape perfecta. Probabil ca ar fi perfecta daca as putea sa fac si eu parte din aceasta lume ideala pentru mine.
Sunt predispus la esecuri sentientale si nu stiu de ce nu pot sa schimb nimic, parca as trai o drama continua. Nu am cum sa ma vindec, sunt un visitor incurabil, care cu siguranta va muri fara sa afle misterele si frumusetile dragostei.
Voi iubi pana cand voi reusi sa fiu iubit!