suntem două curve de metal
ne izbim zgomotos unul de altul
și sfârșim în pat
scârțâim cea mai ramas din noi ca un sfârșit
rugina mustește în tine iar tu
te răsucești sârma ghimpată în carnea mea

ne-am devorat unul pe altul
și resturile le-am dat la alții
mi-e teamă că și iubirea
acum tot orașul trece prin noi
și nu se mai satură de ciudățenie
ne rostogolesc unul spre altul
ne mirăm de întuneric ca într-o închisoare
zgâriem cu unghiile pereții
ne înecăm în cuvinte doi orbi

când nu te-am mai auzit
mă strâgeam tot mai tare pe genunchi
viața ieșea din mine
cu o trezire am scuturat inconștient întunericul
sub noi
oamenii se așezau înghesuiți pe un nod
ca niște puncte
tu erai lângă mine
în tot văzduhul vie ca o nouă iubire