Sunt in aceasta stare(depresiva) de cand ma stiu. Am gasit un desen de-al meu din clasa I, si singura culoare pe care am ales-o ca sa desenez, a fost negru. Cu nu destul de mult timp in urma am fost la un psiholog si primul lucru pe care mi l-a cerut a fost sa desenez un copac. Si am desenat unul, fara frunze, fara flori, fara radacini. Pur si simplu nu mi-a trecut prin cap in acea secunda ca ar trebui sa aiba frunze si flori, am desenat inconstient si mecanic. Si psiholoaga mi l-a interpretat... Uitandu-ma la desenul facut la 7 ani, am vazut ca il desenasem la fel. Si ea a ramas un pic dezorientata.
Asta-noapte am avut un vis ciudat. Stii visele acelea de care in realitate nu-ti mai aduci aminte dar in alt vis iti aduci aminte ? Sigur stii despre ce vorbesc. Am visat ca eram la un fel de concurs pe viata si moarte: un grup de oameni eram inchisi in aceeasi camera si daca nu gaseam o iesire eram... morti. Si cautam noi o iesire, nu erau usi sau ferestre vizibile, desfaceam parchetul sau mobila pentru a gasi o spartura de circumferinta corpului nostru. Si asa mergeam din camera in camera; totusi aveam mereu certitudinea ca este o iesire, simteam ca am mai jucat(visat) o data si gasisem o cale.