Împărțind entitatea mediană, practicând îndoiala, caut adevărul în lucirea silențioasă a ochilor tăi. Vorbind cu forțele aerului, vibrații bune, strigăte și șoapte sunt unite în marea încântare a sunetului; a muri rămânând invizibil, a zbura cu aripile anti-timpului, a descărca vagoane de nimic, a-ți smuci inima în spatele unui perete... esență de mosc și apă de migdale... ascuns în spatele pleoapelor închise ale vieților transparente... Consolată de o dulceață sublimă și nepermisă, amintirea se derulează din nou și crește cu noi culori... un caleidoscop emoțional, cristale din picături de sticlă roșie, caschetă de gânduri năruite... Ești lumina care resetează cărarea, filtrând spațiul, adorând goliciunea, entitate inconsistentă botezată în ploaie, prezență vividă recreată din praf...