te subțiezi ca un câine care trece prin gard
poate azi nu te va simți lighioana ce-ți doarme în creier
și se hrănește cu mirările tale cărnoase

vocea ta se dezbracă de tine. ea cântă în corul bisericii
se înalță în armonii surprinzătoare
dar pe tine te lasă
ascuns între gânduri ca între mărăcini

pândești clipa de liniște. atunci lucrurile devin mai mari
și tu crești din muțenia lor