Câte stele sunt pe cer?
Nu știu fiindcă ziua pier,
Apărând în locul lor
Steaua mamă-a stelelor
Și rămân în umbră toate,
Numărări nenumărate.

Câte paseri zboară sus?
Nu știu pentru că s-au dus
Către zările senine
Unde iarna-i cald și bine;
Parte-n valuri s-au topit
Amurgind vreun infinit.

Câte flori împerecheate
Þin minunea lumii-n spate?
Flori de-albastru și de nufăr,
Ce-n culorile lor sufăr,
Că-s doar clipe trecătoare,
Scuturare de petale...

Doruri câte-s în izvoare,
Săltând vesele spre mare?
Răscolind pădurea toată
Trag pe a iubirii roată
Muguri încă adormiți
Și copaci îmbătrâniți...

Câte toate portă nume
Sunt doar semne de minune;
Să le-nnumeri n-ai să poți
Toată viața de socoți.

Cum să poți Dumnezeirea
Să o numeri cu privirea?!