,,unul traieste moartea altuia si sfarseste viata celuilalt”
Noi am uitat ca suntem oameni. Noi am uitat ca suntem noi.
De ce simtim nevoia sa fim aplaudati, omagiati, criticati, laudati? De ce ne postam ideile pe internet? De ce le spunem oamenilor? Noi chiar nu ne dam seama ca ideile, gandurile, expresiile, comportarile noastre nu sunt de fapt ale noastre?
Cine stie cine ne-a influentat si noi suntem o suma de corcituri ale societatii noastre. Dar dupa ce ca suntem vai de mama noastra ne mai laudam si cu asta…
Haideti sa incercam sa traim. Noi prin noi. Fiecare prin fiecare. Eu nu pot sa inteleg cum un om poate sa traiasca definit ca fiul cuiva, sotia cuiva, nepotul cuiva…oameni buni, suntem asa de mult ai altora si inca mai vreti sa devenm ,,prietena” cuiva incat am uitat sa mai fimi ai nostri. Si pentru ce?
Aaaaa….sa ne certam cand iesim la un suc, sa ne certam ce carte luam, sa ne sunam de o suta de ori pe zi si la sfarsit sa ne culcam linistiti zicand asta e prietena mea…da …merita sa iti irosesti viata pe asemenea lucruri…
Unii, mai inteligenti-de parca inteligenta ar fi un lucru bun-spun ca eu cu prietena mea impartasesc idei…mda…ideile altora. incearca sa iti imparti tacerea si daca reusesti poti sa spui ca ai avut o idee buna,
Omul perfect exista. Toti suntem perfecti. E important sa gasesti un om langa care sa stai pur si simplu. Sa nu zici nimic. Sa vii, sa te asezi langa el, sa stai. Nici buna, nici ce faci, nici nimic. Asta sunt eu. Omul fara cuvinte, fara nevoie de exprimare, fara nevoie de nevoie de confirmare…omul care tace.
Oamenii nu te vor ajuta niciodata. Poate te vor lauda, te vor omagia, dar oamenii niciodata nu vor fi acolo. Si cand o sa ai tu nevoie de tine si o sa incerci sa te aduni, sa te cauti, sa te gasesti nu ai sa gasesti decat un sir lung de vorbe, probabil frumoase – ca asa ti-au placut- si atat. Te imprastii fara rost, fara sens, crezand ca ai sa-l gasesti pe Dumnezeu in altceva si nu ti-ai dat seama ca El era tot timpul in tine si ca tu nu ai stiut sa il pastrezi.
Toti ne cautam linistea. E inutil. Eu zic sa renuntam. Sa fim sinceri cu totii si sa spunem ca linistea nu exista . asa cu, nu exista fericirea. Ce facem atunci cu nelinistitii si cu nefericitii? Pai simplu…daca nu exista un termen nu poate exista nici antonimul sau. Deci ei nu vor exista. Ce poate fi mai simplu decat sa scoti doua cuvinte din dictionarul tau?
Daca as putea as trai in fiecare saptamana in alta parte, in alt oras, cu alta lume. Te imbina la tacere, la smerenie, e bine sa nu cunosti pe nimeni. Nu lasa din tine in altii, ci incearca sa iei din altii si sa pui in tine. Nu incerca sa vorbesti, ci incearca sa asculti. Tacand te intorci in tine. Niciodata nu ai sa poti sa fii mai mult decat esti atunci cand taci. Nu exista cuvant care sa te ridice mai mult decat atunci cand taci asa cum nici un cuvant nu va intarzia sa te risipeasca si sa te omoare. Muriti in pace.